În calitate de psiholog și psihoterapeut, întâlnesc frecvent părinți îngrijorați și educatori dedicați care se întreabă cum îi afectează pe cei mici testările standardizate timpurii. În ultimii ani, școlarii de clasa a II-a au început să fie supuși unor evaluări naționale standardizate – primele „examene” din viața lor școlară. Deși intenția acestor testări este de a măsura progresul academic, efectele psihologice asupra copiilor de 7-8 ani pot fi negative. Acest articol, bazat pe studii științifice recente, se adresează atât părinților, cât și autorităților din educație. Voi prezenta anxietatea, scăderea încrederii în sine și impactul asupra dezvoltării emoționale și cognitive cauzate de testele standardizate la vârste fragede. Totodată, voi oferi recomandări constructive despre cum putem susține copiii în procesul educațional fără presiuni inutile, prin alternative de evaluare blândă, un climat emoțional sigur și colaborare cu specialiști.
Figura 1: Presiunea unui test standardizat poate fi resimțită ca o povară copleșitoare pentru un copil aflat la începutul școlii.
Stres și anxietate la vârste fragede
Testările standardizate pot fi evenimente înfricoșătoare pentru copiii mici, care încă învață să gestioneze emoțiile intense. Mulți elevi de clasa a II-a experimentează, în fața primului lor examen, o anxietate puternică manifestată prin trac, neliniște, chiar reacții fizice (dureri de burtă, greață, cefalee). Un studiu care a evaluat copii de ~8 ani înainte și după testele standardizate a arătat că 85% dintre elevi au prezentat anxietate sau stres cel puțin într-una din zilele de testare – majoritatea raportând că s-au simțit „nervoși”, „speriați”, „trişti” sau „bolnăvicioși” în legătură cu examenul. Observațiile din școli confirmă aceste date: testele standardizate sunt adesea “înspăimântătoare” pentru școlarii mici, îi demoralizează și le subminează încrederea.
Copleșiți de situația de examen, copiii nu reușesc să arate ce știu cu adevărat!
Și nu de puține ori vedem micuți care izbucnesc în plâns, refuză să meargă la școală sau chiar acuză stări de rău fizic din cauza anxietății provocate de test. Aceste reacții nu indică slăbiciune sau răsfăț, ci un răspuns natural al copiilor la un nivel de stres peste capacitatea lor de reglare emoțională la această vârstă.
Anxietatea de testare (o formă de anxietate de performanță) poate avea consecințe multiple asupra bunăstării copilului. Cercetări recente, la nivel internațional, confirmă gravitatea problemei: o analiză care a cumulat date din peste 53.000 de elevi de școală primară a constatat că anxietatea legată de teste se asociază cu rezultate școlare mai slabe la matematică, citire și învățare în general, precum și cu niveluri mai ridicate de anxietate generală, anxietate socială și chiar depresie la copii.
Totodată, copiii cu anxietate de testare au o stimă de sine mai scăzută și un sentiment diminuat al eficienței proprii.
Cu alte cuvinte, stresul examenelor mici poate genera un întreg lanț de emoții negative care depășesc cu mult momentul testului în sine și, netratate, pot persista pe termen lung.
Un efect nociv imediat al stresului excesiv la evaluare este și răspunsul fiziologic al corpului, care poate interfera cu funcționarea cognitivă.
Studiile biologice au arătat că, în perioadele de testare standardizată, copiii secretă niveluri semnificativ crescute de cortizol, hormonul de stres – în medie cu 15% mai mult înainte de un examen, comparativ cu zilele obișnuite.
La elevii proveniți din medii deja stresante (de exemplu, cu dificultăți socio-economice ori familiale), creșterea cortizolului poate ajunge până la 35%, un nivel care poate deraia procesarea cognitivă și distorsiona rezultatele testului.