Cum să Gestionăm Neascultarea Copiilor: Sfaturi Practice
Aud adesea părinți spunând : „Copilul meu nu mă ascultă”, „Așa copil neascultător nu am mai văzut” sau „Îmi face numai probleme.” Învățătoarea mă sună să se plângă că nu ascultă la școală. Dacă și dumneavoastră vă confruntați cu astfel de situații, e important să înțelegem de ce copiii nu ascultă. De multe ori, există motive psihologice și comportamentale care stau la baza acestui tip de comportament.
1. Nevoia de atenție și afecțiune
Adesea, copiii care nu ascultă caută atenție. Dacă simt că nu primesc suficientă atenție, vor începe să manifeste comportamente care, chiar dacă sunt negative, atrag atenția părinților. Un copil care nu se simte ascultat sau validat emoțional acasă poate deveni neascultător pentru a obține această atenție.
2. Testarea limitelor
Copiii, mai ales în perioadele de dezvoltare intensă, cum ar fi în primii ani de școală, vor să înțeleagă care sunt limitele și regulile impuse de adulți. Neascultarea poate fi o formă de testare a acestor limite pentru a vedea până unde pot merge. Este o metodă prin care ei își exprimă independența și dorința de autonomie.
3. Frustrare sau dificultăți emoționale
Uneori, copiii nu ascultă pentru că se confruntă cu frustrări, anxietăți sau alte dificultăți emoționale pe care nu le pot exprima verbal. Ei își manifestă nemulțumirile sau emoțiile reprimate prin comportamente neadecvate. De exemplu, un copil care se simte stresat la școală sau este supărat din cauza unei situații de acasă poate deveni neascultător ca formă de exprimare.
4. Lipsa de înțelegere sau claritate
Uneori, copiii pur și simplu nu înțeleg ce li se cere. Dacă nu primesc instrucțiuni clare și adecvate vârstei lor, pot să pară neascultători, deși, în realitate, nu știu cum să reacționeze. Este important ca părinții şi profesorii să se asigure că regulile și așteptările sunt explicate într-un mod pe care copilul să-l poată înțelege.
5. Model comportamental inadecvat
Copiii învață prin imitare, iar dacă văd în jurul lor modele de comportament neascultător sau agresiv, este posibil să imite acele comportamente. Dacă adulții din viața lor nu respectă propriile reguli sau sunt incoerenți în aplicarea acestora, copilul va avea dificultăți în a înțelege de ce trebuie să asculte.
6. Probleme de dezvoltare sau neuropsihologice
Anumiți copii pot avea probleme de dezvoltare, cum ar fi ADHD (Tulburarea de Deficit de Atenție și Hiperactivitate), care le afectează capacitatea de a se concentra și de a răspunde adecvat cerințelor. În astfel de cazuri, neascultarea nu este un act voit de sfidare, ci rezultatul unor dificultăți reale în gestionarea impulsurilor și a atenției.
7. Relația părinte-copil și stilul de comunicare
Un stil de comunicare autoritar sau prea strict poate duce la o rezistență din partea copilului. Dacă părintele folosește metode de disciplinare bazate doar pe pedepse sau comenzi fără explicații, copilul poate dezvolta o reacție de opoziție. Pe de altă parte, un stil prea permisiv, fără reguli clare, poate crea confuzie și comportamente problematice.
Cum să Gestionăm Neascultarea Copiilor: Sfaturi Practice
Cum putem aborda această problemă? Sunt multe variante de lucru în cabinet, dar ce putem face noi, acasă:
– Ascultarea activă: Este esențial ca părinții să își asculte copiii, să le înțeleagă nevoile și emoțiile, și să creeze un spațiu sigur pentru comunicare şi exprimarea emotiilor. Copilul să vadă în parinte şi un confident.
Uneori, un copil care nu ascultă simte, de fapt, că nu este el însuși ascultat.
– Stabilirea unor limite clare: Copiii au nevoie de reguli, dar acestea trebuie să fie consistente și comunicate într-un mod calm și înțelegător. Atunci când știu la ce să se aștepte, este mai probabil să respecte regulile.
– Încurajarea comportamentului frumos: În loc să ne concentrăm doar pe ce face greșit un copil, e important să încurajăm comportamentele pozitive și să le oferim aprecieri atunci când respectă regulile.
Am putea conchide spunând că atunci când copiii nu ascultă din diverse motive, identificarea cauzei corecte poate ajuta în rezolvarea problemei. O abordare calmă, empatică și bine informată poate transforma comportamentul neascultător într-o oportunitate de creștere și învățare.
Cu drag, mama psihoterapeut Adela Ioana Târziu